repauzez, vb. I. 1. Refl. A se odihni. 2. Intranz. (Livr.) A muri. [Pr.: -pa-u-] – Din lat. repausare.
vb. (sil. -pa-u-), ind. prez. 1 sg. repauzéz, 3 sg. și pl. repauzeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. repauzéze
intranz. rar 1) A face un repaus; a se opri un timp oarecare dintr-o activitate; a se odihni; a se recrea. 2) A fi în mormânt; a dormi somnul de veci; a zace; a odihni. [Sil. -pa-u-] /<lat. repausare