repetenții, s.f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. – Repetent + suf. -ie.
s. (rar) repetență. (~ unui elev.)
s. f., art. repetențía, g.-d. art. repetențíei, pl. repetențíi, art. repetențíile
f. Stare a celui repetent. /repetent + suf. ~ie
s.f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. [Gen. -iei. / < repetent + -ie].
s. f. situația de repetent. (< repetent + -ie)