repicări, s.f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.
s. (AGRON.) repicaj, repicat. (~ a verzei în câmp).
s. f., g.-d. art. repicării, pl. repicări
s.f. Acțiunea de a repica; repicaj, repicat. [< repica].