reprezentanți, -te, s.m. și f. 1. Persoană împuternicită să reprezinte pe cineva sau ceva, să țină locul cuiva, să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă o școală, un curent; exponent. – Din fr. représentant.
s. 1. v. delegat. 2. împuternicit, mandatar, (înv.) ispravnic, mandator. (El e ~ul meu.) 3. exponent, (fig.) interpret. (~ al ma-selor.)
s. m. (sil. -pre-), pl. reprezentánți
m. Persoană au-torizată cu drept reprezentativ. ~ al maselor. /<fr. représentant
s.m. și f. 1. Persoană delegată să reprezinte pe cineva; împuternicit să acționeze în numele cuiva. ♦ Persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică etc. 2. Cel care reprezintă un curent, o școală etc.; exponent. [Pl. -nți, -nte. / cf. fr. représentant].
s. m. f. persoană delegată să reprezinte pe cineva sau ceva. ♢ persoană care reprezintă interesele unui stat în alt stat, la o întrunire diplomatică. (< fr. représentant)