definiția reprimare definiție dex

reprimări, s.f. Acțiunea de a reprima și rezultatul ei. – V. reprima.

s. 1. înăbușire, (înv.) supresiune, (fig.) sugrumare. (~ unei răscoale.) 2. represiune. (Măsuri de ~.)

s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. reprimării; pl. reprimări

s.f. Acțiunea de a reprima și rezultatul ei; înăbușire, oprimare; represiune. [< reprima].

reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

vb. a înăbuși, (fig.) a sugruma. (A ~ o răscoală.)

vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. reprím, 3 sg. și pl. reprímă

tranz. (acțiuni de revoltă, de opoziție etc.) A curma prin violență; a înăbuși. /<fr. réprimer

vb. I. tr. A pune capăt, a înăbuși prin măsuri drastice (o acțiune, o opoziție etc.). [P.i. reprím. / < fr. réprimer, it., lat. reprimere].

vb. tr. a înăbuși prin măsuri drastice, violente (o opoziție politică, o revoltă etc.). (< fr. réprimer)