reprób, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din lat. reprobare
vb. v. dezaproba.
≠ a consimți
vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reprób, 3 sg. și pl. repróbă
tranz. (fapte) A considera condamnabil; a nu încuviința. /<lat. reprobare
vb. I. tr. A condamna, a dezaproba; a respinge. [P.i. reprób și -bez. / < lat. reprobare].
vb. tr. a dezaproba, a respinge, a condamna. (< lat. reprobare)