definiția repugnanta definiție dex

repugnanți, -te, adj. (Livr.) Care inspiră repulsie, care provoacă silă; respingător. – Din fr. répugnant.

adj. v. dezagreabil, dezgus-tător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesufe-rit, puturos, rău, rău-mirositor, respin-gător, scârbos, urât.

≠ ademenitor, seducător, tentant

adj. m., pl. repugnánți; f. sg. repugnántă, pl. repugnánte

) livr. Care ține de repugnanță; propriu repugnanței; respingător; dezgustător; scârbos; repulsiv. Individ ~. /<fr. répugnant

adj. Care produce silă; grețos, scârbos. [< fr. répugnant].

adj. care repugnă; dezgustător; respin-gător. (< fr. répugnant)

s.f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.

s. v. antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repulsie, resenti-ment, scârbă, silă.

s. f., g.-d. art. repugnánței

f. livr. Sentiment sau sen-zație de neplăcere față de cineva sau ceva; aversiune; silă; antipatie; repulsie. /<fr. répugnance, lat. repugnantia

s.f. (Liv.) Silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. [Cf. fr. répugnance, lat. repugnantia].

s. f. silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. (< fr. répugnance, lat. repugnantia)