, repulsii, s.f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s.f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.
s. 1. v. antipatie. 2. v. dezgust. 3. v. respingere.
s. f. (sil. -si-e), art. repúlsia (sil. -si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (sil. -si-i-)
f. 1) Sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva; repugnanță; silă; antipatie; scârbă; dezgust; aversiune. 2) fiz. Exercitare a unei forțe de îndepărtare a unui corp (din partea altui corp). [G.-D. repulsiei; Sil. -si-e] /<fr. répulsion, lat. repulsio, ~onis
s.f. 1. Dezgust, oroare, aversiune instinctivă. 2. (Fiz.) Forță în virtutea căreia două corpuri sau două molecule se resping reciproc; respingere. [Gen. -iei, var. repulsiune s.f. / cf. fr. répulsion, lat. repulsio].
s. f. 1. aversiune instinctivă; dezgust, oroare. 2. (fiz.) respingere (2). (< fr. répulsion, lat. repulsio)