reședințe, s.f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ♢ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință).
s. 1. sediu, (astăzi rar) rezidență, (înv.) sălaș, ședere, șezământ, (rusism înv.) stoliță. (~ guvernului.) 2. v. capitală.
f. 1) Sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale; rezidență. 2) Clădire sau localitate unde se află acest sediu; rezidență. /<fr. résidence
s.f. Sediu, loc unde este instalată o autoritate sau o persoană oficială; localitate, clădire unde se află acest sediu. [Cf. fr. résidence, it. residenza].