resimt, vb. IV. 1. Tranz. A simți. 2. Refl. A simți urmările, consecințele unei împrejurări anterioare. ♦ A se face simțit, a avea repercusiuni. – Din fr. ressentir (după simți).
intranz. 1) A fi urmărit în continuare suportând efectele. 2) A simți urmările; a-și manifesta efectele; a avea urmări; a se răsfrânge. /<fr. ressentir
vb. IV. 1. tr. A simți (din nou). 2. refl. A simți consecințele, urmările, o slăbiciune etc. ♦ A avea urmări. [P.i. resímt. / după fr. ressentir].
vb. I. tr. a simți puternic (o senzație fizică, un sentiment). II. refl. a simți unele consecințe neplăcute, o slăbiciune etc. ♢ a avea urmări. (după fr. ressentir)