restanțieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr: -ți-er] – Restanță + suf. -ier.
adj. (înv.) îndărătnic. (O persoană ~ la plată.)
adj. m. (sil. -ți-er), pl. restanțiéri; f. sg. restanțiéră, pl. restanțiére
) și substantival Care are o restanță; cu restanțe. [Sil. -ți-er] /restanță + suf. ~ier
adj. (adesea s.) Rămas în urmă, în restanță (cu o lucrare, cu o plată, cu un examen etc.). [Pron. -ți-er. / < restanță + -ier].