definiția restanta definiție dex

restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

adj. întârziat. (Plată ~.)

adj. m., pl. restánți; f. sg. restántă, pl. restánte

) 1) Care se află în restanță; rămas în urmă. 2) (despre datorii, sume de bani etc.) Care nu este achitat la timp; neachitat la termen. /<fr. restant, germ. restant

adj. Rămas în urmă; întârziat. [Cf. fr. restant].

adj. neachitat. ♢ rămas în urmă. (< fr. restant)

restanțe, s.f. 1. Lucrare neefectuată la timp, aflată în întârziere. ♦ Examen care nu a fost promovat la termen, pe care cineva îl are de trecut după termenul stabilit. 2. Plată neachitată la termen. – Din it. restanza.

s. rest, (înv. și reg.) rămășiță, (înv. și reg.) cusur. (Ce ~ mai ai de plătit?)

s. v. diferență, rest.

s. f., g.-d. art. restánței; pl. restánțe

f. 1) Datorie neachitată la timp. Are de plătit o ~. 2) Lucrare realizată cu întârziere. 3) Examen care nu a fost susținut în termen. A lichida o ~. / < it. restanza, lat. restantia

s.f. 1. Lucrare rămasă în întârziere. ♦ Examen nepromovat la termen. 2. (Rămășiță de la o) plată neachitată la vreme. [< fr. restance, it. restanza].

s. f. 1. plată neachitată la termen; rest. 2. lucrare rămasă în întârziere. ♢ examen nepromovat la termen. (< it. restanza)