restricții, s.f. Măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ♢ Loc. adv. Fără restricție = fără rezerve; pe deplin. [Var.: restricțiúne s.f.] – Din fr. restriction, lat. restrictio, -onis.
s. 1. restrângere, (fig.) îngrădire. (~ de circulație.) 2. limită, (rar) mărginire. (Genera-lizează fără nici o ~.)
s. f. (sil. -ți-e; mf. -stric-), art. restrícția (sil. -ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (sil. -ți-i-)
f. Măsură de restrângere a unui drept sau a unei libertăți; îngrădire. ~ de circulație. ♢ Fără ~ fără rezerve; pe deplin. [G.-D. restricției; Sil. -ți-e] /<fr. restriction, lat. restrictio, ~onis
s.f. Măsură de restrângere, de limitare a unui drept, a unei libertăți etc. ♦ Fără restricție = fără rezerve, pe deplin. [Gen. -iei, var. restricțiune s.f. / cf. fr. restriction, lat. restrictio].
(-ți-e) s. f., g.-d. art. restrícția (-ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (-ți-i)