expr. (glum.) v. de chichi.
resturi, s.n. 1. Ceea ce rămâne dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumată, îndepărtată, luată, scoasă; rămășiță. 2. Tot ceea ce nu face parte din rândul lucrurilor menționate anterior. 3. Sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu monede ori cu bancnote reprezentând o sumă mai mare decât cea cuvenită. 4. (Mat.) Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferență. ♦ Parte care rămâne nedivizată la o împărțire și care, adăugată produsului dintre împărțitor și cât, ne dă deîmpărțitul. – Din ngr. résto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.
n. 1) Parte din ceva rămasă neutilizată sau neconsumată; rămășiță; ca-păt. 2) Bani (mărunți) restituiți celui care plătește cu o bancnotă sau cu o monedă ce depășește suma cuvenită. 3) mat. Număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferență. 4) mat. Număr indivizibil care rămâne după efectuarea unei împărțiri. /<ngr. résto, fr. reste, germ. Rest
s.n. 1. Ceea ce rămâne (din ceva); rămășiță. ♦ Deșeu. 2. Sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu mai mulți bani decât suma cuvenită. 3. (Mat.) Rezultatul unei scăderi; diferență. ♦ Parte indivizibilă care rămâne după efectuarea unei împărțiri. [< germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto].
s. n. 1. ceea ce rămâne (din ceva); rămășiță. ♢ deșeu. 2. sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu mai mulți bani decât suma cuvenită. 3. (mat.) rezultatul unei scăderi; diferență. ♢ parte indivizibilă care rămâne după efectuarea unei împărțiri. (< germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto)