resuscitéz, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Pr. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.
vb., ind. prez. 1 sg. resuscitéz, 3 sg. și pl. resusciteáză
tranz. 1) med. (inima sau respirația oprită) A pune din nou în funcție; a reînvia. 2) fig. A face să renască; a trezi la viață; a reînvia. /<fr. ressusciter
vb. I. tr. (Rar) A reînvia; a readuce în simțiri; a reanima. [P.i. -tez și resuscít. / < fr. ressusciter, cf. lat. resuscitare].
vb. tr. a reînvia; a trezi la viață; a reanima. (< fr. ressusciter, lat. resuscitare)