retezături, s.f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.
s. v. scorbură.
s. f., g.-d. art. retezătúrii; pl. retezătúri
f. 1) Locul unde a fost retezat ceva. 2) Bucată retezată din ceva. /a reteza + suf. ~ătură