s.n. Retezare. – V. reteza.
retezați, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) – Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza.
adj. 1. ciuntit, tăiat, trunchiat. (Cu urechile ~.) 2. v. tuns.
s. 1. v. retezare. 2. retezare, tăiat, tăiere. (~ul capului unui condamnat.)
s. n., pl. retezáturi