rețineri, s.f. Acțiunea de a (se) reține și rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Măsură luată de organele de cercetare penală, în condițiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de punerea sa sub urmărire. ♦ Retenție (3). – V. reține.
s. 1. (JUR.) v. arestare. 2. v. abținere. 3. v. înfrânare. 4. v. stăpânire. 5. rezervă, (fig.) măsură. (De ce atâta ~ în comportare?) 6. reticență, rezervă, (livr.) parcimonie. (~ neîntemeiată a unei persoane.) 7. v. oprire, (rar) retenție. (~ unui bun al cuiva.) 8. oprire, păstrare, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 9. menținere, păstrare. (~ apei în sol.) 10. v. retenție. (Baraje de ~.)