retransmiteri, s.f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. – V. retransmite.
s. f. (sil. mf. -trans-) transmitere
s.f. Acțiunea de a retransmite și rezultatul ei. [< retransmite].
(re-tran-smi-/-trans-mi-) s. f., g.-d. art. retransmíterii; pl. retransmíteri
retransmít, vb. III. Tranz. A recepta și a transmite concomitent semnale de telecomunicații, o emisiune radiofonică ori de televiziune primită de la alt post; a realiza o retransmisie. – Re1- + transmite (după fr. retransmettre).
tranz. (programe de radiodifuziune sau de tele-viziune) A realiza o retransmisie. /re- + a transmite
vb. III. tr. A transmite din nou. ♦ A transmite imediat o emisiune radiofonică primită de la un alt post emițător. [P.i. retransmít. / < re- + transmite].
(re-tran-smi-/trans-mi-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retransmít, 1 pl. retransmítem, perf. s. 1 sg. retransmiséi, 1 pl. retransmíserăm; conj. prez. 3 să retransmítă; part. retransmís
vb. tr. a realiza o retransmisie. (după fr. retransmettre)