definiția retusare definiție dex

, retușez, vb. I. Tranz. A face un retuș; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecționa. – Din fr. retoucher.

vb. v. corecta.

vb., ind. prez. 1 sg. retușéz, 3 sg. și pl. retușeáză, 1 pl. retușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. retușéze; ger. retușând

tranz. (tablouri, foto-grafii, desene, texte etc.) A rectifica prin retuș. /<fr. retoucher

vb. I. tr. 1. A face unele îndreptări, unele înfrumusețări (la o fotografie, la o piesă tehnică etc.). 2. (Fig.) A corecta, a modifica, a îndrepta. [P.i. -șez, 3,6 -șează, 4 -șând. / < fr. retoucher].

vb. tr. a face un retuș; a corecta, a îndrepta. (< fr. retoucher)

retușări, s.f. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei. – V. retușa.

s. v. corectare.

s. f., g.-d. art. retușării; pl. retușări

s.f. 1. Acțiunea de a retușa și rezultatul ei; retuș. 2. (Muz.) Împodobire a unei melodii cu diferite ornamente. [< retușa].