s.m. Plantă erbacee cu frunze mari și flori mici, verzui, cu rădăcina și rizomul cu un gust foarte amar, întrebuințate în medicină ca purgativ; rubarbă (Rheum officinale). ♦ Purgativ obținut din rădăcina și rizomul acestei plante. – Din tc. râvend.
s. (BOT.; Rheum officinale) rubarbă, (Transilv.) rabarbură.
m. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cu frunze mari și cu flori purpurii-închise, folosită în alimentație și în medicină; rubarbă. /<turc. revent
s.m. Plantă erbacee cu frunze mari, lucioase, ale cărei tije groase, roșcate și suculente, sunt comestibile (Rheum rhaponticum); se folosesc, mai ales în bucătăria germană (curățate de coaja exterioară, tăiate bucăți) pentru prepararea de compot, sos dulce-acrișor, dulceață și prăjituri; var. rubarbă (din fr. rhubarbe); pop. rabarbă, rabarbară (din germ. Rhabarber)