rezemări, s.f. 1. Faptul de a (se) rezema. 2. Mod în care se realizează legătura între două corpuri solide, în plan sau în spațiu. – V. rezema.
s. proptire, sprijinire, susținere. (~ cu stâlpi a unei construcții.)
s. f., g.-d. art. rezemării; pl. rezemări