rezonatoare, s.n. Aparat sau sistem fizic capabil să intre în rezonanță (2) când se găsește într-un câmp de forțe periodice, datorită unui izvor de oscilații. – Din fr. résonateur.
s. n., pl. rezonatoáre
n. 1) Aparat sau dispozitiv care poate produce fenomenul de rezonanță. 2) Cavitate anatomică în care se articulează sunetele vorbirii. /<fr. résonateur
s.n. 1. Aparat care servește la analiza sunetului și care poate întări sunetele. ♦ Dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. Cavitate în care se formează sunetele rostite de om. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. résonateur].
I. adj. 1. care face să sune. o organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilații prin rezonanță. ♢ dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor. (< fr. résonateur)