rigizi, -de, adj. 1. Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare. ♦ Care este lipsit de flexibilitate; țeapăn, neflexibil. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu îngăduie abateri; dur, sever, neînduplecat, intransigent. ♦ (Despre expresia sau trăsăturile feței) Care trădează neînduplecare, asprime, severitate. – Din fr. rigide.
adj., adv. 1. adj. v. inflexibil. 2. adj. țeapăn, (fig.) înțepenit. (O îmbinare ~.) 3. adj. v. nemișcat. 4. adj. imobil, înțepenit, static, (livr.) hieratic. (Atitudine ~.) 5. adj. v. țeapăn. 6. adv. v. țeapăn. 7. adj. dogmatic, mecanic, schematic, simplist. (O concepție ~.) 8. adj. (fig.) scorțos, scrobit. (Niște critici ~.)
1) (despre corpuri) Care rezistă la deformare; inflexibil; țeapăn; bățos. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care refuză compromisurile; neîmpăcat cu abaterile morale; intran-sigent. Atitudine ~dă. /<fr. rigide
adj. 1. Neflexibil, țeapăn. ♦ Care rezistă, nu se frânge. ♦ Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare. ♦ (Tehn.; despre piese, legături) Care este fix, imobil; fixat, întărit, legat strâns. 2. (Fig.) Care nu îngăduie abateri; sever, aspru, neînduplecat. [< fr. rigide, cf. lat. rigidus].
adj. 1. (despre corpuri) care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare; lipsit de flexibilitate; țeapăn. ♢ (tehn.; despre piese, legături) fix, imobil. 2. (fig.) care nu admite abateri; sever, neînduplecat, intransigent. (< fr. rigide, lat. rigidus)