s. f., art. rinolalía, g.-d. rinolalíi, art. rinolalíei
s.f. Tulburare a vocii, datorită modificărilor rezonanței cavităților nazale; rinofonie. [Gen. -iei, / < fr. rhinolalie, cf. gr. rhis – nas, lalie – vorbire].
s. f. tulburare a vocii datorită modificărilor rezonanței cavităților nazale. (< fr. rhonolalie)