s.n. (Rar) Supunere excesivă la ceremoniile bisericești; formalism religios. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. ritualisme.
n. (în practica bisericească) 1) Cult al ritualurilor; formalism religios. 2) Totalitate a ceremoniilor religioase. [Sil. -tu-a-] /<fr. ritualisme
s.n. Tendință manifestată în biserica anglicană de a exagera importanța ceremoniilor cultului; formalism religios. [< fr. ritualisme].
s. n. 1. supunere excesivă la ceremoniile (bisericești). 2. tendință care urmărește să sublinieze importanța riturilor și ritualurilor prescrise de tradiția superstiției sau de credința religioasă. (< fr. ritualisme)