, robinete, s.n. Organ de mașină sau armătură, dispozitiv care se montează la capătul unei conducte, între două conducte sau la capătul tubului de scurgere al unui recipient, în scopul întreruperii sau al restabilirii circulației unui fluid în ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. – Din fr. robinet.
, robinete, s.n. Organ de mașină sau armătură, dispozitiv care se montează la capătul unei conducte, între două conducte sau la capătul tubului de scurgere al unui recipient, în scopul întreruperii sau al restabilirii circulației unui fluid în ambele sensuri ori pentru a regla sau a schimba debitul acestuia. – Din fr. robinet.
s. n., pl. robinéte
s. n., pl. robinéte
n. Dispozitiv montat la o conductă care întrerupe, restabilește sau reglează circulația unui fluid. /<fr. robinet
n. Dispozitiv montat la o conductă care întrerupe, restabilește sau reglează circulația unui fluid. /<fr. robinet
s.n. Dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. [Pl. -te, (s.m.) -eți. / < fr. robinet].
s.n. Dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. [Pl. -te, (s.m.) -eți. / < fr. robinet].
s. n. dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. (< fr. robinet)
s. n. dispozitiv care poate deschide sau întrerupe circulația unui fluid printr-o conductă. (< fr. robinet)