definiția roboti definiție dex

, robotesc, vb. IV. Intranz. 1. A munci din greu. 2. A face treburi mărunte pe lângă gospodărie, trecând de la una la alta; a trebălui. – Din robotă.

vb. 1. v. trebălui. 2. a trudi. (A ~ toată viața în zadar.)

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. robotésc, imperf. 3 sg. roboteá; conj. prez. 3 sg. și pl. roboteáscă

intranz. 1) pop. A se ocupa cu diferite lucruri mărunte prin gospo-dărie; a trebălui; a se porăi. 2) înv. A munci din greu. /Din robotă

, roboți, s.m. Sistem automatizat care acționează pe baza unui program de lucru stabilit sau care reacționează la anumite influențe exterioare, dând impresia executării unor acțiuni omenești. ♦ Fig. Persoană care muncește din greu și fără să înțeleagă rostul muncii sale; muncitor de corvoadă. – Din fr. robot.

s. m., pl. robóți

m. 1) Mecanism automat care poate executa, după un program stabilit, operații complicate, asemănătoare cu cele realizate de om. 2) fig. Persoană redusă la o stare de automat; om care muncește din greu, în mod mecanic. /<fr. robot

s.m. Automat care poate îndeplini lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. ♦ (Fig.) Om care trudește tot timpul (fără folos personal). [< fr. robot, cf. ceh. robota – muncă].

s. m. 1. automat care poate face lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. 2. (fig.) om care trudește tot timpul, în mod mecanic. (< fr. robot)

, roboți, s.m. Mașină ale cărei mișcări pot fi programate astfel încât să execute activități similare cu cele efectuate de om. Termenul de robot apare prima dată în 1921 în piesa scriitorului ceh Karel Čapek „Rossum's Universal Robots” și provine din slavă (robota = muncă forțată).