romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman2, a introduce civilizația romană2. ♦ Refl. A deveni roman2 sau romanic. – Din fr. romaniser.
vb., ind. prez. 1 sg. romanizéz, 3 sg. și pl. romanizeáză
tranz. A face să se romanizeze. /<fr. romaniser
intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile romanilor; a deveni asemănător cu romanii. /<fr. romaniser
vb. I. tr. A da, a impune (unei țări) cultura, civilizația și organizația romană. ♦ refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr. romaniser, it. romanizare].
vb. I. tr. a imprima, a impune unei țări, unei populații obiceiurile, cultura, modul de organizare și civilizația romană. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr. romaniser)