definiția romanizat definiție dex

romanizați, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile, caracterele proprii romanilor² sau civilizației romane². – V. romaniza.

romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman², a introduce civilizația romană². ♦ Refl. A deveni roman² sau romanic. – Din fr. romaniser.

vb., ind. prez. 1 sg. romanizéz, 3 sg. și pl. romanizeáză

tranz. A face să se romanizeze. /<fr. romaniser

intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile romanilor; a deveni asemănător cu romanii. /<fr. romaniser

vb. I. tr. A da, a impune (unei țări) cultura, civilizația și organizația romană. ♦ refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr. romaniser, it. romanizare].

vb. I. tr. a imprima, a impune unei țări, unei populații obiceiurile, cultura, modul de organizare și civilizația romană. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr. romaniser)

, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.

vb. (înv. și reg.) a (se) români.

vb., ind. prez. 1 sg. românizéz, 3 sg. și pl. românizeáză

tranz. A face să se românizeze. /român + suf. ~iza

intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii. /român + suf. ~iza

vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)

românizați, -te, adj. 1. Care a trecut (în anumite împrejurări istorice) la naționalitatea română; care a devenit român (I 1). 2. (Despre cuvinte și expresii străine intrate în limba română) Care a căpătat o formă potrivită cu structura limbii române. – V. româniza.

adj. (înv.) românit. (Populație ~.)