definiția rondou definiție dex

rondouri, s.n. 1. Loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri). 2. Manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°. – Din fr. rondeau.

(loc circular, manevră, poezie) s. n., art. rondóul; pl. rondóuri

n. 1) rar Loc special amenajat (în grădini, localuri etc.) de formă circulară. ~ de dans. 2) Manevră de schimbare a direcției unei nave (în sens opus). /<fr. rondeau

s.n. Loc circular (amenajat în grădini, în localuri). 2. Manevră de schimbare a direcției unei nave; semn care indică o dată sau de mai multe ori. [Pl. -uri. / < fr. rondeau].

s.n. Poezie cu formă fixă cultivată în Franța în sec. XV-XVI, alcătuită dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe sunt de fapt începutul primului vers al poeziei. [Pron. -dou, pl. -uri. / < fr. rondeau].

s. n. 1. loc circular (în grădini, în localuri). 2. schimbare cu 18⁰ș a direcției unei nave; drumul descris de nava care execută o asemenea întoarcere. (< fr. rondeau)

s. n. poezie cu formă fixă, în Franța în sec. XV-XVI, dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe, reiau începutul primului vers al poeziei. (< fr. rondeau)