definiția rosa definiție dex

s. pl. v. pâinișoară.

, măceși, s.m. Gen de arbuști cu spini, cu flori roșii, trandafirii, galbene sau albe și cu definitie/maceasa">fructe roșii; trandafir sălbatic, cacadâr, rujă, răsură², rug¹. (Rosa). [Var.: măciéș s.m.] – Et.nec.

s. (BOT.; Rosa canina) trandafir sălbatic, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiță, sipică, (Ban.) scobituri (pl.).

s. v. moșmon, păducel.

s. m., pl. măcéși

m. Specie de arbuști spinoși din familia rozaceelor, cu flori roșii, roz sau albe și cu fructe mici, roșii; răsură. /Orig. nec.

s. pl. v. amerindieni (pl.).

s. f. pl.

răsuri, s.f. Cotă adițională la dări, în țările românești, în sec. XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor. – Et. nec. Cf. rade.

răsuri, s.f. 1. (Bot.) Măceș. 2. (Entom.) Larvă de efemeră. – Et. nec.

răsuri, s.f. (Rar) Răzătură. – Ras² + suf. -ură.

s. (BOT.; Rosa gallica) (reg.) ruxandră.

s. v. măceș, pilitură, răsătură, trandafir sălbatic.

(măceș, larvă, impozit, răzătură) s. f., g.-d. art. răsúrii; pl. răsúri

f. 1) Specie de arbori spinoși, cu flori roz sau albe și cu fructe mici, roșii; trandafir sălbatic; măceș. 2) Arbore din această specie. 3) Larvă de efemeră. 4) la pl. Dureri pe care le simte lehuza după naștere. /Orig. nec.

f. (în Moldova medievală) Impozit suplimentar din care se făcea remunerarea slujbașilor. /Orig. nec.

adj., s.n. v. roșu.

, trandafiri, s.m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuști ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate și plăcut mirositoare, folosite mult în industria parfumurilor (Rosa). ♢ Trandafir sălbatic = măceș. ♢ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teișor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (În sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, și condimentată cu mult piper și usturoi. – Din ngr. triandáfillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populară, de fir).

s. I. 1. (BOT.; Rosa) roză, (înv. și reg.) rug, (reg.) rujă. 2. (BOT.) trandafir sălbatic (Rosa canina) = măceș, (pop.) răsură, (reg.) cacadâr, mărăcine, rug, rujă, rujiță, sipică, (Ban.) scobituri (pl.). II. patrician. (A mâncat un ~ bine fript.)

s. m., pl. trandafíri

m. 1) Arbust decorativ cu tulpina înaltă, ramificată și cu țepi, cu flori plăcut mirositoare (folosite în industria parfumurilor); roză. 2) Floare a acestui arbust. ♢ ~ sălbatic arbust cu flori roz sau albe și cu fructul oval, cărnos, de culoare roșie; măceș; răsură; rujă. 3) rar Cârnați preparați din carne de porc cu mult piper și usturoi. /<ngr. tr[i]antáfillon

n. mai ales art. 1) Dans popular executat de perechi, care se deplasează în salturi înaite și înapoi într-un tempo rapid. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<ngr. tr[i]antáfillon