rotunjimi, s.f. 1. Calitatea a ceea ce este rotund; p. ext. linie, formă rotundă. 2. (La pl.) Formă rotundă, plină a trupului. [Var.: (reg.) rotunzíme s.f.] – Rotund + suf. -ime.
s. (rar) rotunditate, (înv.) rotunjeală, rotunjitură. (~ trupului.)
s. f., g.-d. art. rotunjímii; pl. rotunjími