(I) rotunzi, -de, adj., (II) rotunduri, s.n. I. Adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. ♦ (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fără muchii sau colțuri. ♦ (Mat.; despre o curbă plană sau despre o suprafață) Care are toate punctele la aceeași distanță de un punct dat; în formă de cerc. 2. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Împlinit, grăsuț, durduliu, rotofei. 3. (Despre cifre, sume, cantități) Fără fracțiuni sau subdiviziuni; întreg, complet. 4. Încheiat2 (II). II. S.n. Figură, suprafață în formă de disc sau de cerc. [Var.: (înv. și reg.) rătúnd, -ă adj.] – Lat. retundus (= rotundus).
adj. 1. v. circular. 2. circular, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spațiu ~.) 3. sferic, (reg.) tărtăneț. (Cap ~.) 4. v. gras. 5. v. grăsuț. 6. gras, împlinit, plin, rotunjit. (Brațe ~.) 7. v. întreg.
) 1) Care are forma unui cerc (semicerc) sau a unei sfere (emisfere); circular. Vas ~. 2) (despre nu-mere) Care este alcătuit din unități fără fracțiuni sau subdiviziuni; întreg. ♢ Sumă ~dă sumă considerabilă. 3) (despre ființe sau despre părțile corpului lor) Care este grăsuț. /<lat. retundus
adj. – în formă de cerc. – Var. rătund. Lat. rŏtŭndus, cf. it. rotondo, tondo, sard. tundu. Var. retŭndus care se propune în general pentru rom. (Densusianu, Hlr., 92, 94; Pușcariu 1451; Tiktin; REW 73; Candrea), nu este necesară pentru a explica rezultatul rom., rătund, cf. foras › fără, locusta › lăcustă, etc. Forma rotund nu este un hipercultism, cum insinuează Tiktin și Scriban, ci pare rezultatul final al evoluției lui ră- în Munt., cf. palumbus › porumb, răcodelie › rocodelii, răpotini › ropotini, etc. Rătund nu se aude în Munt., din păcate, acest cuvînt nu figurează în ALR. Der. rotunji (var. rătunji, înv. rătunzi), vb. (a face rotund); rotunjime (var. rătunzime), s.f. (calitatea de a fi rotund); rotunjitură, s.f. (rotunjime); rotunjor, s.m. (monedă, ban); rotunjoară, s.f. (plantă, Homogyne alpina).