pers. 3 rourează, vb. I. 1. Intranz. A cădea rouă. 2. Tranz. și refl. A (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rouă. [Pr.: ro-u-] – Lat. rorare (după rouă).
vb. a se înroura. (Iarba s-a ~.)
vb. v. bura, burnița, pica, picura, țârcâi, țârâi, uda, umezi.
vb. (sil. ro-u-), ind. prez. 3 sg. roureáză
intranz. A cădea rouă. 2. tranz. A face să se roureze. /<lat. rorare
pers. 3 se ~eáză intranz. A se acoperi cu stropi ca de rouă. /<lat. rorare