definiția rovine definiție dex

rovine, s.f. 1. Groapă, adâncitură, surpătură de teren, râpă (mocirloasă). 2. Loc mlăștinos; mlaștină, mocirlă. [Acc. și: róvină. – Pl. și: rovini] – Din bg. rovina.

rovine, s.f. 1. Groapă, adâncitură, surpătură de teren, râpă (mocirloasă). 2. Loc mlăștinos; mlaștină, mocirlă. [Acc. și: róvină. – Pl. și: rovini] – Din bg. rovina.

s. (GEOGR.) (reg.) ropină. (O ~ adâncă.)

s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.

s. (GEOGR.) (reg.) ropină. (O ~ adâncă.)

s. v. băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc.

s. f., g.-d. art. rovínei; pl. rovíne

s. f., g.-d. art. rovínei; pl. rovíne

f. 1) Surpătură în pământ. 2) Teren mocirlos; mlaștină. [G.-D. rovinei] /<bulg. rovina

f. 1) Surpătură în pământ. 2) Teren mocirlos; mlaștină. [G.-D. rovinei] /<bulg. rovina

s.f. – Groapă, rîpă, adîncitură. Sl. rovŭ „groapă” (Cihac, II, 318), cf. rofii, și bg. rovina (Conev 40), care nu ne este clar, bg. rovenie „săpătură”.