rozase, s.f. (Arhit.) Rozetă (4). – Din fr. rosace.
s. v. rozetă.
s. f., g.-d. art. rozásei; pl. rozáse
f. arhit. Fereastră rotundă, de mari dimensiuni, împodobită cu vitralii, la bisericile gotice. /<fr. rosace
s.f. (Arhit.) Rozetă (3). [< fr. rosace].
s. f. 1. fereastră circulară, cu traforuri în piatră, caracteristică pentru catedralele gotice și așezată pe fațada lor. 2. ornament în formă de frunze așezate simetric și înscrise într-un cerc. (< fr. rosace)