rudiri, s.f. (Înv.) Înrudire. – V. rudi.
s. v. înrudire.
s. f., g.-d. m. rudírii; pl. rudíri
rudesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se înrudi. – Din rudă1.
vb. v. înrudi.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rudésc, imperf. 3 sg. rudeá; conj. prez. 3 sg. și pl. rudeáscă