rugători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care cere cu stăruință, care exprimă o rugăminte, care se roagă. – Ruga + suf. -ător.
s. v. delegat, emisar, împuternicit, mesager, reprezentant, sol, trimis.
Care exprimă rugăminte; implorator. Ton ~. /a ruga + suf. ~ător