ruinați, -te, adj. 1. Căzut în ruină; dărăpănat. 2. Fig. Care și-a pierdut averea; sărăcit, scăpătat. [Pr.: ru-i-] – V. ruina.
adj. 1. dărăpănat, degradat, măcinat, părăginit, prăpădit, stricat, (reg. și fam.) părăduit, (reg.) răntuit. (O casă ~.) 2. v. sărăcit.