ruși, -se, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei sau este originară de acolo; 2. Adj. Care aparține Rusiei, privitor la Rusia. ♦ (Substantivat, f.) Limba rusă. – Din rus. rus'.
s., adj. 1. s. (înv. și pop.) muscal, (înv.) rosian. (E ~ de origine.) 2. adj. rusesc, (înv. și pop.) muscălesc, (înv.) mosc, moschicesc, (înv.) rosian, rosienesc. (Stepa ~.)
m. Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei sau este originară din Rusia. /< rus. rus
ruși, rúse, adj. Blond. (din sl. rŭsu; deriv. din lat. russus pare mai puțin prob., cf. roșu)
adj. – Roșu. – Mr. arus, megl. rus. Sl. rusŭ (Cihac, II, 321; Tiktin; Graur, BL, VI, 170). Der. din lat. russus (Pușcariu 1487; Capidan, Dacor., IV, 850; REW 7466) pare mai puțin probabilă, cf. roșu. – Der. rus, s.m. (rus; gîndac, Blatta germanica); rusav, adj. (roșu), din rut. rusjavyj (Tiktin), sec. XVII, înv.; ruscă, s.f. (femeie rusă; oaie roșcată); ruscea (var. rușcea), s.f. (brîndușă, Colchicum autumnale); ruscuță, s.f. (plante, Adonis flamea, A. vernalis; monedă de argint); rusesc, adj. (rus; îndrăcit, blestemat); rusește, adv. (în rusă, ca rușii); rusifica, vb. (a face pe cineva rus, a se asimila rușilor); rusneac (var. rusnac), s.m. (rutean); rușeț, adj. (roșcat); rușiță, s.f. (vacă roșcată); rușulică (var. ruș(c)uliță), s.f. (plantă, Hieracium aurantiacum). Rușchiu, s.n. (Trans., loc pietros, arid) s-ar spune, în loc de ruschiu (cf. ruscea, rușcea), datorită culorii roșietice a unora din aceste locuri, ca și în cazul lui rușeț, foarte folosit ca toponim; explicația lui Pușcariu, Dacor., III, 680, care pornește de la lat. rūscŭlum, nu este convingătoare.
s. pl. (BOT.; Callistephus chinensis) (Transilv.) palanețe (pl.).