, rutinez, vb. I. Refl. A capăta rutină. – Din fr. routiner.
vb., ind. prez. 1 sg. rutinéz, 3 sg. și pl. rutineáză
vb. I. tr. (Rar) A învăța prin rutină. ♦ refl. A căpăta anumite deprinderi; a căpăta rutină. [< fr. routiner].