sâcâieli, s.f. Faptul de a sâcâi; cicăleală. [Pr.: -câ-ia-] – Sâcâi + suf. -eală.
s. 1. v. enervare. 2. v. cicăleală.
s. f., g.-d. art. sâcâiélii; pl. sâcâiéli