s.m. v. sâmbovină.
sâmbovine, s.f. Arbore înalt până la 20 m, cu coroană largă, frunze lanceolate, flori verzi-gălbui care apar înainte de înfrunzire, și cu fructe comestibile, de forma unor cireșe mici; mierea-ursului (Celtis australis). [Var.: sâmbovín s.m.] – Et. nec.
s. f., g.-d. art. sâmbovínei; pl. sâmbovíne
s.f. – Arbust (Celtis australis). Origine necunoscută.