sâsâituri, s.f. Sunet carcteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit1. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). [Pr.: -sâ-i-] – Sâsâi + suf. -tură.
s. f. (sil. -sâ-i-), g.-d. art. sâsâitúrii; pl. sâsâitúri