, sălășluiri, s.f. (Pop.) Faptul de a (se) sălășlui; locuire, ședere; găzduire, ospitalitate; (concr.) locuință, așezare. – V. sălășlui.
s. v. adăpost, așezare, casă, cămin, cătun, domiciliu, gazduire, locuință, popas, poposire, sat, sălaș, trai, viață, viețuire.
s. f., g.-d. art. sălășluírii; pl. sălășluíri