sărături, s.f. 1. Faptul de a fi sărat; sare conținută de ceva. 2. Teren bogat în săruri minerale solubile, cu fertilitate scăzută; p. ext. pășune care se întinde pe un astfel de loc. 3. Mâncare preparată cu (prea multă) sare; aliment conservat cu sare. – Săra + suf. -ătură sau lat. salatura.
s. 1. (pop. și fam.) slatină. (Ce e cu ~ asta de mâncare?) 2. (înv. și reg.) slatină. (Tere-nuri fertile și ~i.)