s.n. v. șabacă.
s. n. /șabácă s. f., pl. șabáce
, șabace, s.f. (Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri, etc. [Var.: șabác s.n.] – Cf. tc. șebeke.
f. reg. Ajur executat pe un obiect din material textil (cămașă, față de masa etc.). [Var. șabac] /cf. turc. șebeke