, sabițe, s.f. (Iht.) Sabie (2). – Din bg. sabica.
s. (IHT.; Pelecus cultratus) sabie, săbioară, săbiuță, (reg.) bârcie, săbicioară, săbiiță.
s. v. albișoară, cosor, obleț, sorean.
s. f., g.-d. art. sábiței; pl. sábițe
f. Pește dulcicol cu corpul turtit lateral, acoperit cu solzi mici. /<bulg. sabica
f. Unealtă asemănătoare coasei, folosită pentru tăierea stufului și a papurii; târpan; rizacă. /<bulg. sabica