sacristii, s.f. Încăpere într-o biserică catolică sau clădire special ridicată lângă o biserică catolică, în care se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. – Din fr. sacristie, lat. sacristia.
s. (BIS.) (înv.) sacrariu, (grecism înv.) schevofilachie. (~ a unei biserici.)
s. f. (sil. -cris-), art. sacristía, g.-d. art. sacristíei; pl. sacristíi, art. sacristíile
f. (în biserica catolică) Încăpere unde se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. [G.-D. sacristiei; Sil. sa-cris-] /<lat. sacristia, fr. sacristie
s.f. Anexă a sanctuarului într-o biserică catolică unde se păstrează obiectele de cult. [Gen. -iei. / < fr. sacristie, cf. lat. sacra – lucruri sfinte].
s. f. anexă a sanctuarului într-o biserică catolică, unde se păstrează obiectele și veșmintele de cult. (< lat. sacristia, fr. sacristie)